Cateva instantanee surprinse acum 2 zile, in munti, acolo unde auriul toamnei nu-si facuse prezenta. Frunzele sunt de anul trecut…

 

Inspirat de Dan Brasov.

Fie că ai parte să vezi porcii printre berline şi jeep-uri, fie că te amuzi de spectacolul oferit de cei ce-şi împing maşina de 2 tone pentru că au fost suficienţi de tâmpiţi încât să nu-şi ia nici lanţuri antiderapante şi nici cauciucuri de iarnă.. priveliştea oferită de inzăpezita Rânca este superbă !

Aer dur şi curat la  minus 12 grade, poate prea dur pentru comozii plămâni ai unui oraşean. Viluţe şi case de vacanţă  al căror stil arhitectonic ar fi foarte bine definit de forma cutiei de chibrituri stau de multe ori lipite de moteluri şi hoteluri ai căror turişti le-au umplut până la refuz. Drum extrem de prost până în Rânca, dar merită osteneală, deşi preţurile cazărilor depăşesc, de multe ori, tarifele staţiunilor montane austriece (ca dehhh..aci-i aproape !)

Este socant sa vezi asemenea pasari gratioase intr-un loc pe care l-ai crede ostil lor. Aproape zilnic, timp de 6 zile, am vazut intr-un mic golf de langa Mangalia un grup de maxim 8-9 lebede. Erau in acea zona atractia turistlor. Zeci de aparate foto si telefoane erau aproape de fiecare data indreptate spre ele. Le devenisera prieteni si colegi de mediu acvatic pescarusii. Copiii si cei aflati pe plaja le indopau cu alimente (in special paine, fructe, dulciuri).

Cateva poze pentru voi .. de cateva dintre ele sunt extrem de incantat ..

Imi este greu sa aduc comentarii primei fotografii… ma simt norocos ca am apasat pe buton in acel moment. Sunt un simplu amator in ale fotografiei..dar niciodata nu m-am simtit atat de bine ca atunci cand am vazut ce a iesit.. lentilele Canon au si ele un cuvant de spus. Gratie, eleganta, iubire…restul este doar culoare..

Iata lebedele imprietenindu-se cu copiii care se balaceau la malul marii

Acomodandu-se alaturi de pescarusi si cautand printre algele marine si scoici…

Aproape ca exista o inversa proportie intre vechimea si bogatia unei tari. Extreme:  India, Egiptul vs. Australia, Noua Zeelenada si daca vreti Dubaiul. O sa reiau un text ceva mai vechi prezentat pe blog….

"Diferenta intre tarile bogate si cele sarace nu este legata de resursele naturale pe care acestea le poseda. De exemplu, Japonia, care are un teritoriu mic si muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii si nici cresterii vitelor, si nici nu are petrol sau minereuri, dar este a doua putere economica mondiala.

Teritoriul sau este ca o mare fabrica plutitoare care importa materie prima din toata lumea, o prelucreaza, iar produsul rezultat este exportat apoi in toata lumea, si asa se acumuleaza bogatia. Si asa mai avem si exemplul Elvetiei, tara fara acces la mare, dar care detine una din cele mai mari flote maritime din lume.
Care nu are cacao, dar are ciocolata cea mai buna din lume. Care in putinii ei kilometri patrati creste vite si permite cultura doar 4 luni pe an, deoarece in restul timpului este foarte frig. Care are cele mai bune produse lactate din Europa. Si care, ca si Japonia, nu are materii prime, dar exporta produse de o calitate greu de intrecut.  O tara pe care siguranta, ordinea si munca au transformat-o in “casa de bani” a lumii.
Si nu este nici inteligenta oamenilor care face diferenta. Aceasta este demonstrata de studentii din tarile sarace care emigreaza in tarile bogate si obtin rezultate excelente in educatia lor. Un alt exemplu poate fi vazut la managerii din tarile occidentale care ne viziteaza tara, si vorbind cu ei ne dam seama ca nu exista nici o diferenta intelectuala…" – vezi articolul intreg aici.

Pentru cateva ore bune am revazut acum 2 zile o statiune cu renume istoric, mult cautata in vechime (si nu numai!) pentru bogatiile ei naturale – Baile Herculane. O priveliste trista contrastand intre initiativa privata a micilor firme care-si dezvoltau pensiuni pe malul Cernei exploatand fiecare metru patrat si marile hoteluri de odinioara care au purtat de-a lungul timpului renumele mai sus amintitei statiuni.

Imi este greu sa accept ca in Europa nu ar fi investitori dispusi sa dea bani pentru a reface aceste cladiri, imi este greu sa accept ca birocratia, simpla trecere a timpului, inflatia,  proasta  gestionarea a  acestor cladiri au dus la starea actuala  ce nu poate fi caracterizata decat  prin "deplorabil". Cladiri de o frumusete arhitecturala aproape imposibil de egalat in vremurile noastre zac intr-o stare de nedescris in timp ce natura este enervant de darnica cu aceste locuri (vezi peisaje, vezi Cerna, apele termale, clima etc). Cateva exemple elocvente (click pt fiecare poza pentru o vizualizare mai buna)

Pacat, mare pacat !

"Ma gasiti in Parcul din Tg-Jiu – priviti-ma si veti fi mai putin tristi ..!"