Rss Feed
Tweeter button
Facebook button
Youtube button

Ultima ciripeala pe Twitter...

  •  

A G Weinberger concertează la Târgu-Jiu

Scris de Mitrut Stanoiu | Scris in Muzica, nu zgomot, Rock(ada) mare | 27-02-2010

0

Singurul chitarist de talie internaţională din România, AG Weinberger, va susţine vineri, 12 martie, de la orele 19.30, la Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu cel de-al cincilea concert din acest an al turneului naţional „Interzis FM – vezi muzici ce nu auzi la radio”. (Sursa: Impact in Gorj)

Astept cu nerabdare acest concert.

O mostra AG Weinberger – “Hoochie Coochie Man” – celebra piesa din anii ‘50 intepretate initial de Muddy Waters:

Mostre de gothic / simphonic rock (sau ce naiba mai ascult eu)

Scris de Mitrut Stanoiu | Scris in Rock(ada) mare | 04-11-2009

4

Pentru ca m-am saturat de atat porcina (nu pe propria-mi piele), politica si site-uri anti prezidentiabilul X sau Y, in ultimele 2 saptamani m-am reapucat sa ascult muzici mai “alese”. Asta in timp ce lucram (sa-mi tihneasca). Ca n-am spor(t) la lucru fara zdranga-zdranga.

Am dat peste 2 piese ce sunt incluse pe coloana sonora de la Lord Of The Ring (nu va bazati pe “calmul” de inceput…)

Senzatiile lui Dmitri Malikov

Scris de Mitrut Stanoiu | Scris in Muzica, nu zgomot, Rock(ada) mare | 23-01-2009

0

Aceeasi senzatie am avut-o cand am ascultat Apocalyptica, apoi Yanni.. rar auzi o combinatie atat de buna intre metal si partituri clasice..

Дмитрий Маликов – Танец Рыцарей

Whiskey in the jar

Scris de Mitrut Stanoiu | Scris in Dubla varianta, Rock(ada) mare | 31-03-2008

0

O zi obositoare, tipica pentru prima din saptamana. Eugen imi trimite linkul de la Thin Lizzy si rapid imi amintesc de Metallica. Excelent sunetul acelor ani ! Personal, aleg din start originalul pe care-l stiu de cativa anisori.

si versiunea metal ceva mai recenta:


“Stairway to Heaven”-ul anilor ‘90

Scris de Mitrut Stanoiu | Scris in Rock(ada) mare | 09-03-2008

0

 "Estranged" – Cineva numea piesa asta "Stairway to Heaven"-ul anilor ‘90. Eu o consider cea mai buna semnata GN’R. Imi aduce aminte de liceu, de tricourile alea negre cu ei si de blugii rupti. S-a cam ales praful si de AXL Rose si de Slash dupa ce s-a stricat relatiile dintre ei, la fel cum si Metallica se pare ca incet incet intra in cutiuta cu muzica apartinand istoriei. Diferenta intre ei si ce se face azi este intra la capitolul "monstrii clasici ai rock-ului". Chitara lui Slash suna….