Reiau postul meu datat august 2008:

De ceva timp îmi doresc să scriu despre asta. Subiectul fiind extrem de vast, nu-mi propun să-l abordez în totalitate. Dacă cel puţin o idee transmit sau se naşte în mintea unora dintre cititori un semn de întrebare.. mă declar mulţumit !

Idei de plecare:

1. Matematic vorbind, majoritatea oamenilor se regăsesc în următoarea situaţie (în medie, numărul de ore alocate unei anumite activităţi raportat la 24 de ore): aproximativ 7 ore somn necesare organismului, 1 oră necesară îngrijirii personale zilnice, 1 oră alocată celor 3 mese (am fost exigent aici), în medie 8-9 ore alocate serviciului, poate de multe ori 1-2 ore alocate drumului până la job. Rămân zilnic (exceptând weekendul) 4-5 ore în care efectiv putem sta cu familia (din categoria “timp liber” .. . Nu am luat în calcul weekendurile muncite, orele peste program, orele alocate cumpărăturilor etc. Ideea cred că aţi priceput-o..

2. Cei ce (poate chiar şi parţial) se regăsesc în cele scrise la punctul 1. constituie 95 % din populaţia globului şi deţin în totalitate 5% din bogăţiile Terrei, deci muncesc pentru cei 5% din bogataşii lumii ce deţin 95% din resursele Pământului. Frumos, nu ?

3. Cei aflaţi în categoria 1. au în cel mai fericit caz posibilitatea petrecerii unui concediu de 30 de zile / an …. în restul anului ei merg zilnic la job pentru acelaşi venit activ necesar plăţilor de facturi curente pentru întreţinere, din eventualul surplus ei se distrează în doze mici în weekenduri sau îşi pot permite un concediu mai lung şi într-un loc frumos.

4. Cel mai bine cei aflaţi la punctul 1. sunt caracterizaţi de cadranele 1, 2, chiar şi 3 ale lui Kiyosaki (includem aici, angajaţii, liber profesioniştii, dar şi posesorii de afaceri)

5. Cei aflaţi în categoria 1 fac următorul schimb: vânzare de timp contra câştig activ.

Întrebări (poate) retorice:

• Ce s-ar întâmplă dacă am fi capabili să cumpărăm timpul prin obţinerea de câştig pasiv ?
• Ce s-ar întâmplă dacă toţi am cunoaşte cele 4 categorii în care se împart oamenii dpdv financiar şi am tinde către “migrarea” către statutul de investitori, chiar dacă asta ar fi o utopie ca toţi cei porniţi la drum să atingă acel nivel (profesional şi financiar)
• Muncim pentru bani sau lăsăm banii să muncească pentru noi ? Ce facem ca să-i obţinem ..că deh….teoria “sună bine” !?
• Dar de ce s-o facem ?
• Şi mâine o să ne vindem timpul ?

Nu este nevoie sa faci politica ca deciziile guvernantilor nostri sa te afecteze. Asta o stim cu totii. Insa cand vezi ca prostia, hotia legiferata si libertatea FALSA din Romania actuala (in care incep sa cred de cateva luni incoace) iti afecteaza in mod direct existenta …te cam apuca acel sentiment de "sa-ti bagi picioarele" in ideea de patrie.

Nu inteleg ce minti stralucite au analizat si cum anume au facut calculele incat s-a ajuns la deciza ca impozitul forfetar este unul aducator de venituri la buget raportat la (de acum) vechiul sistem de calcul ("clasicul" 16% din profit).

Am ajuns ca doar ideea de a avea o firma in tara asta sa presupuna platirea taxelor ? Doar ideea de a avea o firma ? Cand ajungi sa dezvolti o mica afacere, o aduci pe profit, vezi perspectiva dupa ani de munca si vezi apoi ca-ti dau in cap cretinii care ne conduc cu o astfel de decizie …

Dupa umila mea parere, iata ce o sa se intample:

• cresterea evaziunii fiscale
• cresterea numarului de persoane care muncesc la negru
• falimentarea IMM-urilor cu cifre de afaceri mici (in special in domeniul serviciilor)
• cresterea naturala a preturilor
• managerii o sa caute solutii de "compensare" financiara ajungandu-se in cele dn urma tot la evaziune…
• dracu-si mai face firma de acum incolo !

Ce inseamna acest impozit ?

"Firmele care înregistrează profit vor plăti în continuare un impozit de 16%, dar nu mai puţin de limita minimă aferentă intervalului de venituri în care se încadrează.

Astfel, firmele care înregistrează la data de 31 decembrie venituri cuprinse între 52.001 şi 215.000 lei vor plăti un impozit minim anual de 4.300 lei (aproximativ 1.000 euro), iar cele cu venituri de până la 430.000 lei (circa 100.000 euro) vor achita anual cel puţin 6.500 lei.

Un impozit minim anual de 8.600 lei (aproximativ 2.000 de euro) va fi datorat la venituri cuprinse între 430.001 lei şi 4,3 milioane lei (un milion de euro), iar firmele cu venituri peste acest interval, dar sub 21,5 milioane lei ( 5 milioane de euro), urmând să plătească cel puţin 11.000 lei (2.500 de euro).

Firmele ale căror venituri anuale se încadrează în intervalul 21,5 milioane lei şi 129 milioane de lei ( 30 de milioane de euro), vor achita un impozit pe profit de minim 22.000 lei (5.000 de euro)."

Sursa: Capital

Incep sa-l regret pe Tariceanu ! Pun pariu ca in timp banii stransi la buget o sa fie si mai putini. NU era mai inteligenta reducerea acelui procent de 16% ? Dar a TVA-ului ?

Tare mult as vrea sa cunosc algoritmul prin care s-au facut calculele astea prin care s-a luat decizia asta (care numai anticriza nu-i !)

Doar monarhia mai slaveaza tara asta !

Fie că ai parte să vezi porcii printre berline şi jeep-uri, fie că te amuzi de spectacolul oferit de cei ce-şi împing maşina de 2 tone pentru că au fost suficienţi de tâmpiţi încât să nu-şi ia nici lanţuri antiderapante şi nici cauciucuri de iarnă.. priveliştea oferită de inzăpezita Rânca este superbă !

Aer dur şi curat la  minus 12 grade, poate prea dur pentru comozii plămâni ai unui oraşean. Viluţe şi case de vacanţă  al căror stil arhitectonic ar fi foarte bine definit de forma cutiei de chibrituri stau de multe ori lipite de moteluri şi hoteluri ai căror turişti le-au umplut până la refuz. Drum extrem de prost până în Rânca, dar merită osteneală, deşi preţurile cazărilor depăşesc, de multe ori, tarifele staţiunilor montane austriece (ca dehhh..aci-i aproape !)

Probabil pupincurismul este o manifestare veche, moştenită de pe vremea fanarioţilor, ajunsă la apogeu pe vremea lui Ceaşca şi debordând în zilele noastre (probabil datorită sechelelor rămase în măduva oaselor înainte de ‘89).
Probabil pupincurismul este un "antonim" al coloanei vertebrale, ca şi caracteristică umană.
Probabil el este una din cele mai bine plătite meserii sau ocupaţii din România. Generează confort, căldură, bani, relaţii interumane caracterizate prin slugărnicie la nivel înalt.
 
Probabil pupincursimul este întâlnit mai mult în instituţiile publice, în birourile "generalilor", în cadrul coloşilor economici şi mai puţin în companiile private.
Probabil el este direct proporţional cu sumele de bani implicate în cazul în care acesta este manifestat.
Probabil la un nivel mai mic sau mai mare nu se poate fără el. La fel de probabil este legat de fenomenul corupţiei, al spăgii.
Probabil îl întâlnim zilnic şi nu conştientizam asta sau suntem parte integrantă a fenomenului.
Pupincurismul este probabil văr primar cu jemanfisismul şi cumnat cu sărăcia morală.

Probabil pupincursmul este ceva probabil.

 Învăţ din criticile argumentate ale unora referitoare la munca mea sau a oamenilor cu care lucrez. Nu suport în schimb persoanele care se pronunţa în privinţa valorii unui serviciu atunci când habar nu au despre ce vorbesc. Am decis să scriu acest mic post pe blog pornind de la următorul dialog destul de des întâlnit în activitatea mea:

"- Domne’ cam cât costă un site ?

 - Depinde de site, îi zic respectivului…Un site de prezentare porneşte de undeva de la 3-400 de euro + tva. Termenul de execuţie fiind de 2-3 săptămâni (depinzând şi de cât de repede se mişcă beneficiarul cu furnizarea documentaţiei)

 - Aşa de scump ?"

Am plecat de la ideea că un site poate aduce trei lucruri favorabile pentru o firmă / instituţie / persoană: acces la informaţie, acces la bani sau .. ambele. Ca o firmă să se ocupe de o serie de etape / servicii dedicate până ca un beneficiar să aibă acces la cele scrise mai sus… munca este multă şi făcută cu ceva neuroni, neuroni tociţi de cele mai multe ori în facultăţi de renume  sau şi mai tociţi de atitudinea mentalităţile nu tocmai postdecembriste ale unora (includ aici etapele de inregistrare, gazduire, proiectare, realizare site, actualizare, consultanta, promovare + suportul aferent pe parcursul tuturor acestor etape)

Pun în balans activitatea unei firmei mici de servicii web şi cea prestată de o echipă cu acelaşi număr de membrii care realizează o muncă brută, fizică, al cărui efort intelectual tinde către zero. Am contactat de curând o echipă de tineri ce se ocupau de izolaţiile cu polistiren ale pereţilor exteriori ai blocurilor. Cele mai mici "scoruri" aproape le depăşeau pe cele încasate de noi prestând o altfel de muncă (să-i spunem "cu cap") în acelaşi număr de zile.

 Ne mai mirăm de ce nu găsim forţă de muncă calificată în domeniul IT, de ce ne pleacă tinerii din oraş sau din ţara.

Atunci când o să fiu întrebat din nou "de ce aşa de scump?" nu am decât să-i spun individului: "Scump comparativ cu ce ? Cu muncă unor zidari sau simplii muncitori ce lipesc pe faţadele blocurilor plăci de polistiren ?"