Nu singur ! Dar pornind de la Canon-ul meu ! Radio Targu Jiu a adus in atentia media dupa 1-2 ani de la relatarile mele cazul cu pricina.

S-a ajuns aici si/sau aici. Nea Costache nu s-a putut abtine si a facut din articolul sau o adevarata campinie de blogging.

Daca-mi iau un DSLR  si-mi pastrez libertatea de exprimare ? Mai am 3 subiecte din astea pe tzeava slab sau deloc abordate la nivel de mun’cipiu ! Parol !

Atitudinea majoritatii este inghetata. Citesc prin RSS forumul Tg-Jiului. De aproximativ 1 an nu se mai discuta mai nimic acolo. Oricum, incomparabil cu activitatea din trecut.

Observatia mea proprie este ca peste 90% din postari sunt anunturi de vanzari. Nu stiu cat de mult succes au aceste anunturi, insa asta e activitatea (bizara) a forumului. Se vinde orice, la preturi mult sub piata. Sa fie de vina criza sau sinapsele gorjenilor au inghetat si nu mai avem nimic de spus ?!

Sper sa vina primavara…

Sambata am fost pana in Bumbesti-Jiu (Sadu). Pe la jumatatea drumului mi-am dat seama ca am exagerat spunandu-le prietenilor ca spre Rovinari drumul este bombardat de meteoriti. Kilometrii buni am mers cu 20-30 la ora pentru ca nu puteam altfel. Indiferent de ce as fi ocolit..tot in groapa dadeam. Bucseraiele masinii  cred ca se fac iar praf la inca un drum dupa ce in prima saptamana a anului le-am inlocuit.

Sursa foto: Gorj NEWS

Vlad Vanca pe blogul lui scria astazi:

Propun ca în Codul Rutier acest semn să nu mai poarte denumirea de “Atenţie, Drum cu Denivelări!” ci “Atenţie, Drum cu Gropi!”.

Nu înţeleg cum de nimeni nu a dat încă în judecată Ministerul Transporturilor pentru starea drumurilor naţionale şi europene din România.

Nu este posibil ca acest minister să nu facă nimic în privinţa aceasta şi să-şi bata joc de toţi aceia ce plătesc vigneta de drum.

Nu este posibil să se afişeze mereu scuza că a fost o iarma grea, că nu este buget şi alte alea. Dar banii din rovignete unde săracie sunt? Bineînţeles în buzunarele regilor (mogulilor) asfaltului.

Nu se poate să-ţi dărâmi efectiv maşina încercand să mergi pe aceste drumuri. Nimeni nu face nimic în acest sens, nici măcar bunavoinţa de a pune niste nisip cu pietriş în craterele apărute în asfalt.

Pe europeanul ce leaga Bumbeşti-Jiu de Rovinari este un calvar! Ştim cum s-a adjudecat modernizarea acestui drum, ştim şi cine şi-a însuşit banii! Dar lipsa de bun simt este la ea acasa! AND-ul sta şi se uită către minister iar acesta ca şi Moromete spune “N-am!”.

O altă porţiune de drum impracticabilă este cea de aproape 10 km ce porneşte din localitatea Dedulesti către Piteşti. Şi câte alte drumuri europene şi nationale nu sunt în aceeaşi stare!

Lipsa de bun simţ face ca AND-ul să nu pună nici un semn de avertizare măcar asupra stării drumului şi nici să marcheze locurile periculoase sau măcar să le împrejmuiască.
Nu înţeleg de ce societăţile de asigurare, care plătesc daunele celor care prin efectele asigurărilor de tip CASCO îşi repară maşinile urmare a daunelor produse din cauza acestor gropi, nu acţionează în instanţă Ministerul Transporturilor!
Nu înţeleg de ce o asociaţie gen ACR (Automobil Clubul Român) nu face demersuri în acest sens!
Nu înţeleg de ce avocaţii care stau pe tuţă din lipsa de procese nu valorifică acest aspect!
M-a intrigat foarte mult săptămâna trecută când un prieten mi-a relatat că a fost oprit pe stradă de poliţia rutieră care era însoţită de cei de la Autoritatea Rutieră pentru a-l controla de plata rovignetei. Când prietenul meu le-a spus că nu le arată acest document decât dacă îi plătesc despăgubiri pentru cauciucul distrus într-o groapă din asfalt, aceştia din urmă au trecut la ameninţări şi intimidari! Nu este posibilă atâta nesimţire şi impertinenţă din partea organelor de control!
În Anglia, fiindcă numai ce am fost acolo şi am văzut cum stau lucrurile, plata taxei de drum se face numai în momentul în care se dovedeşte prin prezentarea actelor originale că s-a plătit asigurarea auto şi se dispune de verificarea tehnică la zi a maşinii. Dacă poliţia găseşte maşina fără taxa de drum plătită, indiferent dacă aceasta este trasă pe stânga într-un loc public sau parcare, o ridica imediat!

Haideţi oameni buni, în special cei ce şi-au stricat masinile pe aceste drumuri să dăm în judecată acest minister şi să cerem despăgubiri pentru daunele create bunurilor noastre, pentru înşelăciune, proastă adminstrare şi lispă totală de interes.

Ruşine tuturor celor ce se ocupă de starea drumurilor din România!

Sa cum ti-am spus Vlad si pe grupul de Yahoo al Tg-Jiului astazi:

Mici proteste la orizont si un frumos teren de golf.

In rest nimic. Afara ploua

Sunt mic. Şi nu mă refer ironic la statura mea. Sunt mult prea mic pentru a putea eu găsi vinovaţii, pentru a-i judeca şi pentru a putea repara răul făcut. În martie anul trecut am scris despre acelaşi subiect aici şi aici. Acum revin cu fotografii datate 21.11.2009:

 

In statusul de YM lui Silviu am vazut stirea privitoare la logo-ul Jocurilor Olimpice din Londra din 2012. E penibil de urata ! Am gasit pe youtube si siglele "concurente" … Proasta alegere pe bani extrem de multi !

Asta nu a costat "decat" 400.000 de lire !

"Elefantelul curios",  "Iarna pe ulita", "Fram – ursul polar", "La noi in gradinita", "Pescarul cel vesel", "Zana marii", "Povestirile lui iepurila" erau doar cateva din titlurile pe care le-am revazut de  zeci de ori la vremea respectiva…  Inca am un proiector pentru diafilme a cerei stampila CTC (controlul tehnic al calitatii) are data de 28 octombrie 1982, realizat de Cooperativa Tehnometalica din Arad. Pretul sau era de 212 lei (multi bani pe atunci !), iar un diafilm color era 14 lei (nu am retinut asta, ci pur si simplu erau inscrise pe carcasele destul de bine pastrate). Proiectorul m-a incantat intotdeuna pentru ca nu avea niciun buton..il bagai in priza si mergea. Atat.

Ma gandeam prin cate etape au trecut instrumentele de amuzament tehnologic al copiilor / tinerilor in ultimii 25 de ani. Eternul cinematrograf si Tv-ul, casetele VHS, apoi DivX-urile, DVD-urile .. aproape ca toate nu mai valoreaza nimic in fata oDC-ului si al torentilor, in fata bitilor si a conexiunilor broadband sau daca vreti, in fata unei societati din ce in ce "mai de consum".

Daca ati vazut vreodata un diafilm pe peretele camerei sau pe usa ei, trageti o gura de aer prospat, luati o pauza si incercati sa va opriti cel putin pentru moment din goana asta, nebuna..mult prea nebuna … si revedeti, cel putin mental, la diafilmul preferat…

1. (etapa optionala) una bucata sedinta la nivel de prefectura, consiliu in care se pune problema alinierii la legislatia actuala (ce presupune existenta unui website) in cazul institutiilor bugetare.

2. se ia (evident de cele mai multe ori fortat) de catre directorul respectiv decizia realizarii unei pagini web. Se ridica receptorul, secretarei i se spune sa-l cheme pe "omu’ de la aiti". In cazul fericit (tendinta am vazut ca asta este dupa o prima experienta al carui rezultat a fost unul total nemultumitor – aceea a externalizarii serviciului) i se da omului jobul de a face caietul de sarcini necesar licitatiei…. buuuun ! pana aici aproape nimic anormal.

3. se depun ofertele, in majoritatea cazurilor nesigilate. De aici incolo incep lucrurile subiective, speculatiile, solutiile semiprofi..

Exemple:

• pretul primeaza
• este cerut in 24 de ore layout-ul site-ului (o aberatie  !!!)
• firma castigatoare are un pret de 2-3-4-5 ori mai mic decat urmatoarea (al carui pret real este apropiat de realitate – nr de ore necesar implementarii  x tariful / ora al firmei etc), dar vine cu solutia hostingului loco pe un hardware de doar 10.000 Ron + achizitonat de la acelasi furnizor de servicii IT  ("ca oricum X ne tine si servisu’ la retea si netu’l luam tot de la ei"). Cu alte cuvinte: "nu ne merge saitu ca nu ne merge bine netul  / sau deloc", "nu ne merge saitu’ ca nu avem curent si a trecut de iupies"
• in cazul licitatiilor de genul asta nu am inteles niciodata cum un om (numit director) ale carui cunostinte in domeniul web se rezuma la a da sign out la YM (si ala instalat de omu’ de la aiti) poate compara si lua decizii intr-un domeniu total diferit de ceea ce are in cap. Culmea ironiei ca pe multi ii scapa gura si desi le dai mura’n gura in scris partea de functionalitate a site-ului te intreaba de ce-i trebuie rss, motor de cautare intern,…web 2.0….
• uneori se tine cont de telefonul care recomanda de la institutia de sus firma N (desi firma respectiva cu o activitate de peste 10 ani este arhinecunoscuta pe web, referintele Google aratand un numar de sub 10 rezultate – penibil !!!!)

4. pasul 4 este implementarea site-ului care fie se prelungeste enorm de mult comparativ  cu termenul contractual (din tz motive!),  fie se finalizeaza cu un rezultat atat de negativ incat am ajuns sa avem cea mai proasta imagine pe web din Romania, comparativ cu restul judetelor.

5. de partea de servicii lunare (hosting, suport, consultanta, actualizare, dezvoltare de eventuale module etc) nu mai vorbesc, ca-s SF-uri. Cel mult pot fi facturate, pe bani deloc  putini.

Mai zilele trecute am vazut o firma (nu o sa-i dau numele pentru a nu fi acuzat de subiectivism) al carei "portofoliu" (dealtfel mai mult decat jenant) este format in proportie de peste 80-90% din beneficiari bugetari. Cum spanac au reusit frate performanta ? De ce? Ca-i banu’ de la popor, ca se atribuie cui trebuie sa i se atribuie si "e conform legii".

6. Dupa o exprienta trista si fara rezultate se ajunge la concluzia ca acel contract a fost unul prost. Dar, inteleapta decizie se ia dupa ocuparea aceluiasi scaun moale de catre un alt director.

In functie de caz,  pasii 1-6 se reiau, rezultatele fiind similare. Despre primul site de institutie publica din Gorj care o sa fie facut cu capul (nu cu alte parti ale corpului) conform anului 2008 o sa scriu (cand o sa apara).

Eu unul ma gandesc serios la a refuza pe viitor invitatia participarii la astfel de circuri..pardon..licitatii. Nu vreau sa cant in corul in care se aduce oda cretinatatii, inculturii, lipsei bunului simt, al hidosului, al mitei, si al coruptiei din banul public (si nu numai).