Pot gasi extrem de multe motive pentru a argumenta absenta mea de aici. Nu o sa spun decat cateva: am alocat mult timp familiei (pustiului meu) si firmei. In foarte putinele momente de respiro am citit. Da, am preferat sa citesc decat sa scriu.

Acum ma simt nevoit sa-mi actualizez blogul cu cele mai importante momente ale activitatii mele.

Ceea ce voi si face…

“La omul sarac nici boii nu trag.”

Ati intalnit vreodata acei oameni care par sa o duca din succes in succes, bucurosi, fericiti, frumosi? De ce credeti ca sunt ei asa?
Incerc in acest articol sa elucidez, cel putin in parte, secretul lor in primul rand din punct de vedere al experientelor mele.
Cei mai multi oameni a caror viata e un lant de esecuri, considerandu-se victime, se pare ca au doua obiceiuri extrem de proaste: vaicareala si plasarea responsabilitatii in exterior.
Daca te numeri printre cei care apeleaza la cele doua metode, articolul acesta e menit sa-ti aminteasca putin si sa-ti explice ce legatura e intre ele si responsabilitate.
De ce am abordat acest subiect “Victima si victimizarea”?
Simplu! Candva am trecut si poate mai trec tangibil prin aceste stari. Un alt motiv este dorinta de a ne trezi din ignoranta fata de noi insine. Divinitatea ne da dar nu ne poate pune in traista. Deci, cu alte cuvinte, avem o responsabilitate fata de noi insine, fata de viata.

Dupa dictionare definitiile acestori stari sunt:
VICTIMA, victime, s.f. 1. Persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societatii, din cauza propriilor greseli etc. 2. Persoana care sufera de pe urma unei intamplari nenorocite (boala, accident, jaf, crima etc.). 3. (In antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
VICTIM//A ~e f. Persoana care a nimerit intr-un accident sau intr-o catastrofa; jertfa. ~a unui accident de circulatie. 2) fig. Persoana care sufera din cauza unor circumstante nefavorabile; jertfa. ~a propriilor patimi. 3) ist. Fiinta sacrificata in semn de prinos unei divinitati. /fr. victime, lat. victima
Victimizare – A transforma (pe cineva) in victima; a persecuta

Iata cateva afirmatii, care poate le intalniti adesea:
- “Am avut suferinte in trecut si mi-e frica de esecuri “
- “Nu mai vreau sa iubesc pentru ca toti barbatii sunt niste nemernici, fara nici o exceptie”
- “Toata lumea e pusa pe inselaciune si pe furat”
- “Am o nevasta atat de nesuferita! Mi-a mancat zilele”
- “Copiii nu ma asculta deloc”
- “Nu vrea nimeni sa ma angajeze”
- “Ai observat ca imediat cum iti aprinzi o tigara soseste autobuzul?”
- “Stiu ca sunt iertat, desi n-o merit, fiindca Iisus a murit rastignit pe cruce pentru pacatele mele.”
- “Cand eram mic tata ne-a parasit si de atunci mi-a fost greu sa accept iubirea si afectiunea cuiva.”
- “Tocmai imi revenisem cu banii, cand scarba aia care mi-a fost nevasta mi-a blocat salariul pentru pensia alimentara neplatita.”
- “Am fost violata candva, asa ca acum nu ma simt in largul meu in preajma majoritatii barbatilor si nu pot intretine relatii intime cu un barbat fara sa nu-mi amintesc momentele acelea.”
- “Nu mai am nici o sansa, sunt o cauza pierduta.”
- “Eu nu sunt in stare de a face asta.”
- “As dori sa incep o afacere personala, dar sotiei mele nu-i place ideea. Asa ca banuiesc ca va trebui sa continuam sa ne chinuim, iar eu voi ramane cu slujba mea fara perspective.”
Ce au in comun aceste afirmatii?
Toate afirmatiile de acest gen au ca numitor comun natura individului. Afirmatiile si termenii reflecta tipologia de persoane cu serioase probleme legate de valoare si respect de Sine si predispozitie catre asteptari negative.
Numitor comun major al victimelor este faptul ca se agata cu disperare de statutul de victima.
Chiar ne bucuram de acest statut de victime si povestim despre cele mai recente necazuri, despre neputintele, neajunsurile, tragediile sau catastrofele abatute asupra noastra. In realitate nu suntem victime, ci voluntari.
Noi alegem, de obicei subconstient, sa fim victime. Suntem suma gandirii si simtirii noastre. Daca avem o atitudine de victima si afirmam acest lucru si celor din jur, creem o profetie care ulterior se indeplineste.
Aceasta atitudine ne determina sa respingem dragostea, amanam fericirea, atragem boli sau accidentari sau sabotam succesul financiar ori de afaceri. Ii convingem atat de bine pe cei din jur de istoria noastra de victima, incat sfarsim prin a-i urma scenariul cu exactitate.
Aproape zilnic port discutii cu astfel de persoane, care considera ca sunt oropsitii sortii si problema lor este cea mai grava. Ei considera ca nu exista nici o oportunitate de a iesi din situatia lor. Oare de ce atat de multi dintre noi ne agatam cu atata disperare de situatii care ii victimizeaza?

Ingaduiti-mi sa enumar motivele:
1. Ei isi pot spune ca niciun esec din viata lor nu li se datoreaza.
2. Ei pot crede ca factorii exteriori sunt cauza tuturor lucrurilor rele din viata lor, absolvindu-se astfel de responsabilitatea personala.
3. Ei pot capata atentie, simpatie si compatimire din partea altora.
4. Aceasta atentie, simpatie si compatimire pot substitui pentru ei iubirea de care au nevoie cu disperare, dar pe care nu stiu cum s-o primeasca.
5. Ei pot utiliza respingeri din trecut pentru a justifica motivul pentru care nu se apropie niciodata emotional de alte persoane.
6. Ei isi pot folosi esecurile din trecut pentru a justifica motivul pentru care nici macar nu incearca vreodata sa atinga obiective superioare sau sa realizeze proiecte nobile.
7. Ei primesc confirmarea ca sunt “pacatosi innascuti” care “nu vor fi niciodata in stare de nimic” sau ca nu au educatia ori legaturile necesare pentru a reusi.
8. Ei se pot simti aidoma unor eroi: oameni neinsemnati care lupta cu fortele raului, desi nu au nicio sansa.

9. Ei se pot simti impliniti spiritual, crezand ca-si sacrifica fericirea pe plan uman, pentru a primi adevaratele rasplati in viata de apoi.
10. In esenta, ei pot fi pur si simplu inconstienti, ca majoritatea turmei, lasand viata sa li se intample fara a fi nevoiti sa gandeasca.
Cele de mai sus sunt primele 10 motive pentru care ramanem “fraieri, bolnavi si faliti”. Indiferent in care dintre aceste motive credem – sau, mai degraba, in care combinatie de motive credem – rezultatul final va fi acelasi: vom duce o viata unidimensionala de subzistenta, traind de pe o zi pe alta, fara sa cutezam realmente sa atingem fericirea si implinirea. Iar asta poate genera suicidul. Nu cred ca este calea pe care dorim sa o urmam.
Daca ne facem o analiza corecta, luand ca repere cele 10 motive, vom putea repera cauzele problemelor noastre. Cu alte cuvinte, primul pas pentru a scapa de starea de victima este identificarea motivului. Dupa ce victimizarea este recunoscuta si acceptata, incarcatura ei emotionala este negata.
Pentru a descoperi cauza trebuie sa examinam just, din nou, programarea primara si convingerile fundamentale pe care le-am dezvoltat in copilarie. Aceste credinte esentiale invaluie felul in care vedem tot ceea ce ni se intampla, pe toata durata vietii. Ele genereaza situatiile la care ne asteptam si pe care astfel le materializam. Prin legea Rezonantei atragem evenimentele, situatiile si persoanele care materializeaza statutul de victima.

In felul acesta, probabil, vom ajunge pe unul dintre urmatoarele trei cicluri posibile:
1. Atingerea lui Midas: tot ce atingem se transforma in aur, platina sau prada.
2. Linia plata: toate zilele ne sunt cenusii si identice, abia descurcandu-ne intr-o viata de disperare tacuta.
3. Haul fara fund: viata ne este intr-o spirala mereu descendenta, in care fiecare drama, trauma si tragedie duce la urmatoarea.
Foarte putini oameni se deplaseaza intre aceste cicluri. Cei mai multi raman impotmoliti in unul dintre ele in majoritatea timpului sau pentru toata viata. Foarte putini se gasesc in primul ciclu: atingerea lui Midas. Cea mai mare parte a noastra ne impotmolim in scenariul liniei plate, straduindu-ne pur si simplu sa ajungem pana la week-end, sa ne putem destinde si sa uitam de viata anosta pana luni dimineata… cand se reia procesul de la capat.
Iar un grup mai mic, dar aflat in crestere continua, este captiv in ciclul haului fara fund, materializand permanent traume si drame. Oamenii aceia trec printr-un necaz si pornesc spre urmatorul confirmandu-si de fiecare data convingerea ca viata este un chin… dupa care mori.
Este perfect adevarat: venitul, statutul, educatia, cartierul, familia si multe alte circumstante va vor influenta, afecta si chiar determina pozitia in viata. Dar cine creeaza circumstantele?
Tot asa cum un gradinar trebuie sa-si ingrijeasca lotul, plivindu-l de buruieni, voi trebuie sa va ingrijiti gradina mintii, curatind-o de gandurile despre lipsuri, limitari si negativitate. Trebuie sa ingrijiti si sa va ocupati de gandurile de fericire, succes si scop.
Daca practicati genul acesta de gradinarit, veti descoperi in scurt timp ca sunteti gradinarul-sef al propriului vostru suflet. Veti ajunge la intelegerea profunda ca nu sunteti victima circumstantelor, ci arhitectul lor – deoarece tocmai aceste ganduri carora le acordati prioritate va vor modela caracterul, vor creea circumstantele si va vor determina destinul final.
“Odata ce pricepeti si va asumati responsabilitatea suprema pentru cele ce se petrec in viata voastra, intelegeti brusc ca detineti puterea de a schimba cursul si de a va crea viata la care visati.
Daca apartineti unui grup religios care va invata ca sunteti nevrednic si ca este moral sa fiti sarac, parasiti-l imediat. Gasiti o comunitate spirituala care va celebreaza ca persoana si care invata cum sa traiti in abundenta… pentru ca aceasta este adevarata ordine a universului.”, Randy Gage – “De ce sa fii FRAIER, BOLNAV SI FALIT – si cum sa ajungi DESTEPT, SANATOS SI BOGAT”
Alegerea iti apartine strict tie. Sunt convins ca majoritatea vaicaritorilor care au citit pledoaria mea vor ramane la fel ca pana acum. Mai mult, vor veni cu argumente care ii indreptatesc sa fie asa: “dar situatia mea e speciala…”, “dar tu nu stii ce inseamna sa fii ca mine…”, “dar despre sinistrati ce poti sa zici?” etc.
In loc de concluzie.
Nimeni si nimic nu ne poate afecta fara voia noastra. Nimeni si nimic nu poate sa rezolve problemele noastre, cel mult ne pot sustine in rezolvarea lor.
Solutii exista, important este sa avem ochi de vazut si urechi de auzit.
Exista 3 verbe care sunt chei ale succesului: A FI, A FACE si A AVEA.
Sa lucram cu aceste verbe si minuni se pot intampla!
Va doresc spor in toate si numai minuni.

Nu uita! FII INVINGATOR/INVINGATOARE!

Sursa: http://www.diperia.ro/2009/01/18/victima-si-victimizarea/

Rep.: Profil: nume, studii, vârsta, ocupaţie…

Mitruţ Stănoiu: Nu te referi la profilul de Facebook, nu? Mitruţ Stănoiu, Universitatea Politehnică Bucureşti, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, cu specializarea Comunicaţii digitale multimedia şi sisteme HI-FI. Am 32 de ani şi sunt antreprenor în domeniul IT (servicii web, implicarea în acţionariatul unei companii internaţionale).

Rep.: Cum este mediul de afaceri în Gorj?

M. S.: Mai zilele trecute citeam una din cărţile lui Wallace D. Wattles (Ştiinţa de a deveni bogat) – o abordare filozofică a ideii de antreprenoriat… Indiferent cât de mult blamăm mediul politic, social, economic, putem considera ca fiind mediu de afaceri orice mediu în care sunt regăsiţi oamenii bogaţi. Cred că avem şi noi destule modele gorjeneşti şi de aici îi exclud pe cei cu averi artificiale şi/sau făcute ilegal.

Desigur, există medii mai favorabile sau mai puţin favorabile. Cel de acum este mediul aflat în pragul prăbuşirii. Pentru a te putea ridica trebuie mai întâi să cazi. Noi, ca societate sau economie nu am căzut încă. Mă bucură acest lucru pentru că prăbuşirea aduce după ea renaştere, ca în orice ciclu economic.

Am spus-o în cadrul multor discuţii avute în ultimul timp: acesta este primul an în care o să reziste cei mai buni şi în care investitorii ale căror cunoştinţe şi acţiuni se bazează pe o educaţie financiară aleasă pot avea profituri uriaşe. Există multe motive pentru care un investitor este bine acum să-şi dezvolte portofoliul. Este timpul pentru startup-uri. Este timpul pentru accesarea de fonduri europene, pentru căutarea surselor de finanţare. O să-mi argumentez afirmaţia prin următoarele: forţa de muncă este mai ieftină decât oricând, disponibilitatea forţei de muncă pe piaţă este mare şi foarte mare, concurenţa este slabă (prin falimentarea celor slabi), furnizorii pot fi plătiţi cu mai puţini bani decât înainte de criză, slabă capacitate de absorbţie a fondurilor europene – deci există bani, dar nu suntem în stare să-i luăm.

Rep.: Cum este dezvoltată piaţa web în Gorj?

M. S.: Dacă noţiunea de „piaţă web” s-ar limita doar la graniţele Gorjului, asta ar fi o chestiune… tristă! „Norocul” domeniului este dat chiar de specificul lui. Odată cu deschiderea graniţelor europene, nu mai prea contează dacă facem achiziţii sau vindem din / în Berlin sau Bucureşti. Şi acest lucru este datorat doar Internetului. Graniţele acum sunt doar mentale.

Dacă ne limităm strict la Gorj, nu avem, oficial, un portal web în adevăratul sens al cuvântului, avem încă cel mai mic număr de magazine virtuale comparativ cu restul judeţelor, nu avem un director web populat, nu avem un blog colectiv.

Nu avem afaceri online bazate pe planuri de afaceri şi asta este o chestiune extrem de nocivă pentru viitorul sănătos al unui business, chiar şi online. Riscurile falimentului sunt mari în cazul acesta.

Rep.: De când aţi intrat în afaceri şi care sunt cele mai grele obstacole de care vă loviţi pentru a evolua afacerea dumneavoastră?

M. S.: Am intrat în afaceri în anul V de facultate, asta însemnând exact acum 10 ani, doar cu dorinţa de a avea propria mea afacere, cu o tonă de elan (specific începutului), fără capital şi fără noţiuni de business. Ar fi simplu să enumăr obstacolele pur economice pentru a-ţi răspunde la a doua întrebare, dar nu, nu acestea au fost principalele. Cele mai mari obstacole în calea afacerilor noastre sunt date de modul nostru de relaţionare, de capacitatea noastră de a lua decizii corecte şi mai ales de nivelul educaţiei financiare la care am ajuns. Nu putem evolua fără ştiinţa, cum nu putem face afaceri de calitate fără noţiuni de business.

Principalul nostru duşman este propriul creier, dar este şi cel mai preţios prieten. Depinde ce anume alegem! Optăm pentru: „nu am bani” sau pentru „vreau să-mi dezvolt un business aducător de resurse financiare mulţumitoare mie şi familiei mele” majoritatea o să spună: „da, dar pentru asta trebuie bani”. Răspunsul meu este ca cei ce spun asta s-au întors din nou la propriul lor duşman. Pentru atragerea de capital există cărţi disponibile de cele mai multe ori gratuit pe Internet. Ce nu există în aceste preţioase documentaţii este găsirea motivaţiei pentru fiecare din noi. Fiecare trebuie să-şi definească scopul, motivaţia pentru care face un business, pentru care îşi doreşte o viaţă în care să primeze bunăstarea (mentală şi financiară) şi sănătatea. Pentru că nu putem fi sănătoşi până la vârste avansate fără un nivel corespunzător al bunăstării mentale şi financiare. Zona de confort a oricărui individ are la extreme eşecul şi succesul. Cu cât zona de confort este mai mare, cu atât eşecul şi succesul este mai mare. Nu poţi clădi afaceri solide fără risc şi fără eşec. Eşecul generează succes, pentru că din eşec învăţam dacă suntem suficient de perseverenţi să ajungem la succes. Este clar pentru mine ca cel ce spune „nu am bani” are o zonă de confort redusă, fiind o persoană care nu-şi asumă riscul, deci nu are nici succes. Pentru mine adevăratele obstacole sunt doar de ordin mintal!

Rep.: Vocea tinerilor este auzită de autorităţi?

M. S.: Mihai, dă-mi un motiv pentru care ar trebui auzită! De ce trebuie să depindem mental de ideea că TREBUIE? Tinerii au acum ocazia să-şi facă afaceri pornind de la idei, să ceară bani europeni şi să-şi croiască propriul drum. Unul care să relaţioneze cel mult tangenţial cu lucrurile pe care eu le consider meschine (problemele economice de exemplu). Ceea ce nu se spune în şcoli – şi un lucru pe care şi eu l-am învăţat târziu – este că fiecare om (deci şi tânăr!) are DREPTUL de a fi bogat. Bogăţia nu este o ruşine, ci un drept pe care trebuie să-l cerem vieţii şi pentru care merită să trăim şi să muncim. Este un drept primit de la naştere. Pentru noi şi pentru familiile noastre trebuie să-l (re) căpătam.

Rep.: Ce îţi place în Târgu-Jiu şi ce nu?

M. S.: Unul din motivele pentru care regret faptul că nu sunt într-un oraş mare este lipsa evenimentelor, lansărilor din domeniul IT. Dar pot trece uşor peste „handicap”. Recuperez online prin conferinţele şi cursurile web la care particip. Îmi place tot ce ţine de Parcul Central, de Brâncuşi, de liniştea oraşului, de oameni, de prieteni. Nu regret absolut deloc că am revenit în Târgu-Jiu după terminarea studiilor.

Rep.: Aţi pleca din ţară dacă aţi avea ocazia?

M. S.: Da, însă nu mai mult de 1-2 luni, deci în excursii.

Rep.: Cum se face politică în România?

M. S.: În general, fără un cult al ideii de a face bine persoanelor care au pus ştampila în favoarea respectivului politician… Binele este îndreptat doar către propria persoană. Cred într-o generaţie tânără şi foarte tânără de politicieni care o să schimbe în bine lucrurile. Există deja multe exemple pozitive în acest sens.

Rep.: Cine poate schimba ceva?

M. S.: Cititorii, tu, eu, noi toţi! Schimbarea trebuie să vină de jos în sus. Schimbarea trebuie să fie la nivel mental aşa cum am mai spus. Lucrurile care ni se întâmplă sunt efecte ale propriilor noastre acţiuni şi decizii şi asta într-un procent foarte mare. Dacă tu, ca individ, consideri că eşti propriul tău „concurent” şi lupţi pentru ca azi să-ţi fie mai bine decât ieri, dacă azi înveţi ceva şi mâine altceva şi aplici lucrurile asimilate, asta înseamnă evoluţie, deci schimbare. Nu depinde de politicieni faptul că eu acumulez sau nu informaţii pentru a-mi dezvolta afacerea. Desigur, există măsuri politice care influenţează într-un fel sau altul viaţa economică, viaţa oricărui român. Dar nu putem fi la nesfârşit naţia care aşteaptă (de multe ori zadarnic) veşti bune de la televizor. Nu pot fi de acord cu o naţie sau cu un individ care aşteaptă de la televizor schimbarea din ipostaza de victimă, în locul variantei în care ar putea în acelaşi timp să înveţe. Da, să înveţe să trăiască mai bine. Există cărţi pentru asta. Poate trezesc controverse gândurile mele, aşternute aici, în acest interviu. Să-ţi dau un exemplu: doi tineri de 18-19 ani termină liceul cu aproximativ aceeaşi medie, ei provenind din familii asemănătoare (ca nivel de trai, educaţie etc.). La 40 de ani ai fiecăruia, se constată că unul a devenit un investitor de succes, ce poate fi ca profesie medic, iar celălalt este un simplu muncitor. Ce face diferenţa? Răspunsul meu este: un şir lung de decizii luate de fiecare! Este o chestiune de decizie dacă unul a optat pentru a deveni investitor (deci bogat!), a urmat o facultate şi acţionat în consecinţă. Decizia luată de amicul său o bănuiţi deja… Deci: noi, prin deciziile noastre, putem schimba ceva.

Rep.: Câteva sugestii pentru Polemika…? Ce ar fi bine să conţină săptămânalul pentru a se apropia de gorjeni?

M. S.: Anchete sociale. Oamenii au nevoie de modele, de exemple din rândul lor. Şi asta pentru că aproape toată mass-media ne intoxică mereu cu lucruri mai puţin plăcute. De asta spun că nu pot fi motivat într-un mediu în care primează pesimismul şi veştile proaste. Românii, în subconştientul lor, sunt avizi de lucruri pozitive, motivaţionale, generatoare de speranţă. Cu asta cred că vă puteţi apropia de oameni, fără riscul de a pica în banal…

Sursa:

http://polemika.ro/interviuri/nu-putem-fi-la-nesfarsit-natia-care-asteapta-vesti-bune-de-la-televizor_1735.html

Centrul pentru Educatie si Consultanta Instrumente Structurale (CECIS) este o organizatie infiintata in februarie 2010 si a aparut din nevoia dezvoltarii economice, sociale, culturale şi administrative a societatii în general, drept pentru care membrii ei realizeaza diferite proiecte cu caracter educational si ofera consultanta în vederea accesarii de finantari europene.

Legatura directa: www.cecis.ro

Sa spunem ca esti salariat, iar salariul primit lunar iti permite sa faci rate pentru a cumpara o masina noua. Este necesara masina? Desigur. Insa, ai investit in pasive, adica in ceva care nu-ti mai aduce alti bani.

Cand cumperi un televizor, ai investit in pasive, pentru ca televizorul nu-ti mai aduce alti bani. Cand cumperi haine, ai investit in pasive, pentru ca aceste haine nu-ti mai aduc alti bani. Cand cumperi mobilier, ai investit in pasive, pentru ca acest mobilier nu-ti mai aduce alti bani.

Trebuie sa intelegi corect : nimeni nu-ti interzice sa cumperi masini, haine sau obiecte de lux. Problema este ca multi oameni aleg doar aceasta “cursa a sobolanului “: banii pe care ii castiga ii investesc numai in pasive, adica in ceva ce nu le mai aduce alti bani. Si pentru ca aceste pasive nu le mai aduc alti bani, vor fi nevoiti sa “cerseasca ” o marire desalariu sau sa munceasca mai multe ore, ca sa castige mai multi bani. Iar banii obtinuti in plus ii vor investi iar in alte pasive si tot asa : “cursa sobolanului” se repeta.

“Cursa sobolanului” inseamna sa faci acelasi lucru iar si iar si iar….. la nesfarsit.

Cum iti dai seama daca investesti in pasive? Simplu : gandeste-te daca acel “ceva ” in care ai investit iti mai aduce alti bani. Exemple se pot da nenumarate. Atunci cand banii se duc pentru a cumpara o batista, farfurii, mancare, masini, haine, bijuterii, carti, electrocasnice, tablouri, animale, etc, etc, etc, ai achizitionat pasive, daca acestea nu-ti mai aduc alti bani. Chiar si casa in care locuiesti intra in aceasta categorie, pentru ca iti scoate in fiecare luna bani din buzunar (pentru intretinere, curent electric, apa, gaz, etc)

Repet : nu este ceva rau sa cumperi masina sau alte obiecte care iti sunt necesare. Insa, cei mai multi oameni au probleme financiare, din doua cauze principale :

1). Sunt “educati ” sa investeasca numai in pasive. Aceasta este mentalitatea salariatului (chiar si a liber-profesionistului): sa aiba o sursa stabila de bani, pe care apoi sa-i cheltuiasca. Schema este simpla : castig bani – cheltuiesc bani.  Atat ! Lipseste conceptia : “pun banii sa lucreze pentru mine “.

2). Vor sa obtina totul acum, imediat. De exemplu, cand cineva reuseste sa se angajeze cu un salariu mai mare, isi face imediat rate pentru a-si cumpara o masina mai buna, un frigider mai bun, un televizor mai bun, un aragaz mai bun, un mobilier mai nou, o casa mai mare, etc. Pentru a-si achita aceste rate ( contravaloarea pasivelor ), angajatul va trebui sa mearga mereu la serviciu.

Daca vrea si mai mult lux, va trebui sa munceasca si mai multe ore si astfel angajatul devine sclavul banilor sau sclavul propriului stil de viata. Este prins pentru totdeauna in “cursa sobolanului ” : ca sa-si intretina luxul in care s-a obisnuit sa traiasca, angajatul va trebui sa mearga mereu la munca, sa faca chiar si ore suplimentare. Si astfel, angajatul devine doar un sclav bine platit.

Desigur, exista si oameni care abia isi permit sa-si cheltuiasca salariul pe strictul necesar. Insa nici acesti oameni nu vor gasi scuze, in cazul in care s-ar gandi sa inventarieze mai bine acest “strict necesar “.

As vrea sa raspunzi sincer. Indiferent cat castigi acum (mult sau putin), cati bani investesti lunar in pasive care, de fapt, nu-ti erau asa de necesare si nici alti bani nu-ti mai aduc ? Numai tu poti raspunde la aceasta intrebare.

Regula este clara : indiferent daca ai sau nu un loc de munca, indiferent daca ai sau nu un salariu mare, atata vreme cat investesti numai in pasive, adica in orice altceva care nu iti aduce alti bani, ci doar iti scoate bani din buzunar, vei fi un simplu sclav al banilor.

Asadar, sa investesti numai in pasive, inseamna sa te indrepti garantat spre o viata FARA TIMP LIBER si astfel in schimbul banilor pierzi singurul lucru din lume, care nu il vei mai recupera niciodata.

Contrar PASIVELOR, sunt ACTIVELE.

Ce sunt ACTIVELE ? E simplu. Activele reprezinta “ceva” care iti aduce alti bani dupa ce ai investit in ele, indiferent daca lucrezi sau nu. De exemplu, investesti bani intr-un apartament, pe care il oferi apoi in chirie. Apartamentul face parte din categoria activelor, in aceasta situatie, deorece de pe urma lui castigi alti bani. Apoi, o parte din banii stransi de pe chirie ii investesti in alte apartamente pe care le oferi cu chirie si tot asa. Aceste active iti aduc si mai multi bani. Profitul il reinvestesti mereu in active si asa castigi din ce in ce mai multi bani.

Retine regula : -pasivele sunt acel “ceva” care iti scoate bani din buzunar, fara sa mai aduca si alti bani

-activele sunt acel “ceva” care iti aduce alti bani, odata ce ai investit in ele.

Desigur, pentru a scapa de problemele financiare, e necesar sa mentii un echilibru. Dai bani si pe pasive, dar sa ai grija mereu sa investesti si in active, adica in ceva care sa produca mai departe bani.

Inainte de a da banii pe pasive, investeste in active si cu banii castigati din active vei putea cumpara pasivele (sunt sigur ca la scoala nu ai invatat asa ceva).

Cum iti dai seama daca investesti in pasive sau active ? Simplu. Iti pui intrebarea : Daca eu investesc in “acest ceva “, acest “ceva” imi produce in continuare alti bani ?

Daca NU iti produce alti bani, inseamna ca investesti in PASIVE. Daca ITI produce alti BANI, inseamna ca investesti in ACTIVE.

Si acum intrebarea fundamentala : VREI CU ADEVARAT SA DEVII BOGAT ?

Daca tu te multumesti sa ai un simplu serviciu, sa-ti duci zilele de azi pe maine, e treaba ta, iti faci viata cum vrei, pentru ca fiecare are dreptul de decizie asupra vietii lui.

VALORIFICAREA si ACTIVELE.

Pe scurt : vei deveni cu adevarat bogat, vei deveni cu adevarat un stapan al banilor, NUMAI DACA vei aplica aceste doua instrumente :

1. VALORIFICAREA : castigi bani multi valorificand efortul mai multor oameni ( acesta e principiul verificat deja de cei pe care ii cunosti ca fiind foarte bogati )

2. ACTIVELE : castigi bani multi investind in active, adica in ceva care iti produce mereu alti bani.

In afaceri nu mai vinzi timpul tau pe bani, ci…il investesti…ca sa castigi bani. Va trebui sa te obisnuiesti cu aceasta idee ( poate cam neobisnuita pentru tine ) , daca vrei sa castigi bani.

Investind doar cate o ora zilnic, din cele cate 24 de ore pe zi, vei permite celor doua instrumente, VALORIFICAREA si ACTIVELE sa-ti aduca venituri din ce in ce mai mari.

In cazul in care te hotarasti pentru o cariera in afaceri, afla ca vei avea in spate un “colos” al afacerilor, un sprijin puternic prin care TU iti vei putea schimba complet stilul de viata, daca asta DORESTI CU ADEVARAT.

Tu cate active ai achizitionat in ultimul an ?

Silviu Runceanu este primul intervievat avand astfel placerea de a bea impreuna o cafea la Casa Danielescu. Ulterior, cu amabilitate mi-a raspuns urmatoarelor intrebari:

1. In cadrul unei discutii cu tine iti exprimai dezamagirea legata de relatiile  de afaceri cu managerii din Gorj (in conceperea de imagine web si dezvoltarea unei strategii online). Cum ai caracteriza la modul general (web)xperientele astea ? Le poti caracteriza ?

Principala diferenta intre (web)xperientele din Romania vs. cele din strainatate se refera la implicarea clientului in activitatea mea. Aici, in Romania, nu sunt lasat sa-mi fac treaba in masura in care clientul este convins ca stie mai bine decat mine ce trebuie facut. In strainatate, clientii au incredere in tine ca specialist si, asa cum spunea un client francez “Silviu, the clients aren’t stupid, if they were stupid, they wouldn’t have hired you in the first place”.

Experiente de genul “client care isi schimba viziunea la fiecare layout prezentat” sau “agentii care nu furnizeaza o documentatie suficienta si cuprinzatoare” m-au facut sa ma orientez din ce in ce mai mult catre clienti finali sau agentii din strainatate. Evident ca si in Romania exista oameni cu care se poate lucra corect si eficient, insa acestia sunt foarte putini si, din pacate, aceasta „calitate” nu pare sa se raspandeasca printre clienti.

2. Unde ai amplasa segmentul dezvoltare web la nivelul Gorjului  comparativ cu cel national ?

Slab, forte slab. Parerea mea este ca in Gorj nu exista un segment de dezvoltare web, in principal din cauza indiferentei detinatorilor de afaceri. Un astfel de segment nu poate sa creasca decat prin interes si concurenta. In conditiile in care ceilalti concurenti pe piata pe care activezi tu nu sunt interesati de o publicitate sau o prezenta online, nici tu nu o sa-ti faci un site de prezentare sau un magazin online competent. Pe de alta parte, nu cunosc un segment de activitate foarte dezvoltat in Gorj care sa produca bani si care sa aiba nevoie de prezenta online. Banii aici vin din carbune, iar minele de carbune nu se preteaza mediului online.

3. Ce lipseste mediului web gorjean pentru a se alinia la standardele actuale ?

O cerere de piata care ar debloca si o serie de bugete pentru mediul online.

4. Stiu ca ai colaborat cu agentii web / media de top din Romania, in portofoliul tau intrand imagini web pentru companii multinationale sau institutii bancare. Mai stiu ca recent te-ai intors din UK dupa o perioada in care ai lucrat acolo. Cum ai putea caracteriza viata din UK dpdv al unui designer roman ? Dar al unui simplu roman ?

Din punct de vedere al tarii din care vii, asteptarile profesionale nu difera substantial. Cel mai folosit cuvant in viata unui designer este DEADLINE-ul. Poti sa povestesti despre tine si despre munca ta la infinit in cursul unui interviu, insa singurul lucru pe care nu-l poate afla un angajator despre tine in acele momente este daca poti livra la timp. Din acest motiv, cel mai important lucru la un designer este aceasta caracteristica: livrarea la timp. Pe acest aspect se pune cel mai mare pret atunci cand lucrezi in strainatate. Sincer, mi-ar placea ca si in tara acest aspect sa fie apreciat mai mult, insa din pacate am trait pe pielea mea intarzieri nu numai ale echipei de proiect, ci intarzieri pornite de la conducerea agentiei sau chiar direct de la client. Cam asa s-ar sumariza viata din UK dpdv al unui designer roman.

Un simplu roman, pe de alta parte, pana sa ajunga sa fie un „designer” roman care lucreaza in strainatate, trece printr-o serie de experiente destul de marcante pentru o persoana care nu este indeajuns de puternica. Spre exemplu, aspectul care m-a marcat cel mai mult a fost faptul ca puteai sa ai o comunicare excelenta cu un strain pe diverse subiecte pana in momentul in care discutia ajungea la tara de provenienta. Astfel, exista 2 reactii clasice pe care un roman le poate starni: „A, Romania…” – si atunci interlocutorul habar nu are unde se afla Romania sau „A, Romania.” – si atunci stii ca discutia a luat sfarsit; stie unde e Romania si nu vrea sa aiba de-a face cu romani. Nu ma intelege gresit, eu, personal, nu-i condamn. Reactii sunt justificate in conditiile in care, in perioada in care am stat in UK, am auzit o stire absolut incredibila: un englez a plecat la munca intr-o dimineata insa s-a intors dupa 30 de minuta acasa pentru ca-si uitase ceva. Cand a intrat in casa, ce sa vezi? O familie de rromi din Romania se instalase propriu-zis in casa omului. Barbatul rrom despacheta bagajele iar femeia era in bucatarie, pregatea mancarea. Incredibil, nu?

5. Cum vezi dinamica dezvoltarii online la nivel national / regional in urmatorii 2 ani ?

Sincer, nu prea stiu ce sa-ti raspund. La nivel national, daca ar fi sa se faca o medie, consider ca in 2 ani se va vedea o dinamica a dezvoltarii online. Exista din ce in ce mai multe firme care isi doresc prezenta in mediul online, care au inteles importanta acestui mediu de dezvoltare. Cu toate acestea, firmele de care vorbesc sunt intr-o majoritate covarsitoare firme din Bucuresti. Sunt destul de putine exemplele in care firme din provincie devin competente si rivalizeaza cu firme din Bucuresti in ceea ce priveste mediul online. Eu totusi sper ca si acestea sa inteleaga necesitatea unui site de prezentare bun sau beneficiile unui magazin online.

Cu toate acestea, din punct de vedere al programatorilor sau al designerilor web, lucrurile nu stau foarte bine. Marile companii din Romania lucreaza deja cu divizii de dezvoltare create in Bulgaria sau in alte tari cu o forta de munca mai ieftina si cu o legislatie ceva mai prietenoasa cu angajatorii si angajatii. Ma intreb ce se va intampla daca si cand Turcia va intra in UE…

6. Ce schimbari in acest domeniu o sa ne rezerverve viitorii 2-3 ani (in contextul intrebarii 5) ?

Schimbarile majore pe care le doresc si pe care totusi le cred posibile sunt cresterea competitivitatii pe piata, dezvoltarea alerta a zonei de „social media” si a aplicatiilor pentru device-uri si telefoane (iPhone, iPad, Blackberry etc). Consider ca viitorul este al telefonelor mobile care inlocuiesc deja si vor inlocui din ce in ce mai bine laptop-urile (in masura in care laptop-urile au inlocuit desktop-urile).

7. De ce nu gasim specialisti in web in Gorj ? Institutiile de invatamant sunt de vina ?

Sincer, nu cred ca institutiile de invatamant sunt de vina. Pana la urma, nicio facultate sau universitate nu se pune la zi in fiecare an cu tehnologia nou-aparuta. Institutiile de invatamant iti pot trezi o serie de intrebari sau dorinte, insa nu te pot invata cum se face programare la un nivel compentent. Astfel, daca vrei sa inveti, inveti si singur; asa cum am facut eu sau multi alti programatori si designeri pe care ii cunosc. Scanteia care iti aprinde dorinta de a invata web nu sta exclusiv in scoala, ci in stimulii din exterior. Iar eu consider ca in Gorj nu exista acesti stimuli. Atata timp cat firmele nu isi doresc sau nu vor sa auda despre o dezvoltare in domeniul web, specialistii nu se vor forma fara o cerere de piata. Cu toate acestea, mi se pare ca se creaza un cerc vicios aici: nu exista specialisti web pentru ca piata nu poate sa sustina o astfel de activitate; iar firmele nu vor web pentru ca nu exista specialisti care sa le arate beneficiile deschiderii in online. Din pacate, nu stiu niciun mod care sa implice deblocari sau investitii masive de bani care sa sparga acest cerc vicios.

8. Proiecte recente sau viitoare legate de mediul de afaceri gorjean ?

Cel mai recent proiect a implicat un rebranding al logo-ului Gorjeanul si exista posibilitatea continuarii colaborarii  pe alte proiecte. Mentionam mai sus de problemele pe care le poate avea un designer in ceea ce priveste clientul si stilul de manageriat al unui proiect: la proiectul de rebranding am lucrat direct cu clientul, prin Bogdan Ionica, iar rezultatele si comunicarea au fost exceptionale. Ma bucur sa vad ca macar in cateva din cele putine proiecte web din Gorj lucreaza oameni competenti.

9. Planuri web de viitor ?

Singapore sau Hong Kong, “it’s a long shot”, dar nu se stie niciodata

10. Mesajul tau catre viitorii si actuali dezvoltatori web…

Meseria noastra nu implica in mod exclusiv o munca de birou cu o locatie bine stabilita. Astfel, cautati-va pietele si clientii care sunt „pe gustul” vostru. Cu siguranta exista o tara si un domeniu pe care va place sa lucrati. Web-ul este mare si loc exista pentru orice (competent, evident )

Vezi mai multe din Concurs pe 220.ro

Si daca pe mine m-au botezat ai mei Mitrut, pe baietelul meu o sa-l cheme Stefan. Da, o sa va ganditi la “Stejarul din Borzesti”..

Astept nerabdator sa ascult albumul ce poarta numele “Autistul” avand ca motto “Nu-l mai goniti pe Brancusi”:

“Presedentiei, guvernului, curvelor in general…”