Recenta vizita a FMI-ul mi-a demonstrat inca odata ca lucrurile au fost facute de mult timp in cel mai premeditat mod posibil pentru Romania.

De fapt, asistam la fenomen din anii 80 – inceputul anilor 90. A trebuit sa vedem documentare pe net, emisuni TV, sa ne convinga realitatea de langa noi ca acesta este adevarul. Si totusi, multi dintre noi nu sunt capabili sa inteleaga ce se intampla dincolo de plata facturilor lunare, de ciorba zilnica de la pranz sau de impozitele datorate statului.

Un guvern mult prea slab, corupt si incapabil  (incat am inceput sa le regretam pe cele anterioare) pentru a se opune unui decizii de inrobire a FMI sau pentru a scoate tara asta din cacat.

Daca nu intelegeti de ce morcovii, varza, cartofii din piata nu mai sunt romanesti, daca nu intelegeti de ce am fost practic fortati sa ne impumutam zeci de miliarde la FMI / CE si de ce in jumatate de an am ajuns sa dam inapoi cel putin 15 ani de dezvoltare, daca nu intelegeti de ce nu mai avem agricultura, de ce economia nu mai produce nimic datorita privatizarilor facute haotic si este in pragul colapsului, atunci o sa gasiti raspunsul in ideea de COLONIZARE. Da, neoficial Romania devine colonie.

Un “tutorial” destul de amanuntit a ideeii de asasinat economic gasiti in materialele de mai jos:

Bonus din partea casei

Algoritmul va suna cunoscut ? Buna dimineata proaspetilor treziti !

Corporatocratie ?

O sa trec in revista acuzele aduse mie legate de ceea ce scriu sau fac “in online”:

- am fost acuzat ca m-am dat cu PDL-ul cand pe blogul meu erau reclame cu Basescu.. Apoi Geoana, apoi Crin.. pai da, asa lucreaza Google adSense..iti baga reclamele pe nas in functie de continutul saitului…asta nu inseamna ca eram aservit politic. )

- am fost acuzat ca sunt platit pentru ceea ce scriu. Wow ! Ar insemna sa am un salariu infim ))  care tinde spre zero. Asta a fost buna !

- am fost acuzat ca fac pe desteptul. Daca asta insemna a-ti exprima opinia in anumite privinte LIBER..  e posibil sa nu fii depasit momentul anilor ‘90.

- am fost acuzat ca mi-am vandut reteaua de cartier dezvoltata de mine ca “muream de foame” (chiar asta a  fost expresia). Sper ca acea persoana sa fii invatat de atunci ca o afacere presupune atat cumparare, cat si vanzare de active. Un nene mai invatat ca mine spunea ca investitorii isi fabrica propriile active in scopul vanzarii, in paralel cu cumpararea altora…poate asta da de gandit.

- am fost acuzat ca sunt fraier pentru ca nu ma bag in niciun partid politic pentru a lua contracte. Nu multumesc, iau si fara asta contracte si o fac de pe scaunul meu, nu de pe unul disponibil 4 ani.

Am raspuns sumar catorva acuze. Acum ma simt cu 0, 4532% mai bine.

Sursa foto: babyonline.ro

Mă întreb câţi dintre cei care-şi iau o maşină îşi fac un calcul al costurilor anuale şi ţin cont de:

- cât combustibil papă maşină raportat la media de km parcursă lunar
- costul RCA-ul anual în funcţie de tipul de proprietar al maşinii (persoană fizică / juridică)
- rovinietă
- taxa auto anuală plătită la “Taxe şi impozite”..
- costul consumabilelor (ulei + filtre)
- şi opţional full casco, taxă la care 80% din cei care-şi achiziţionează second hand îl ignoră total.

Faptul că din Ţ motive nu am scris nu înseamnă că nu aveam ce. Adevărul pe care nu l-am spus niciodată public este că sunt un foarte mare comod. Recunosc ! Nu am înţeles niciodată cum în aceeaşi persoană pot “convieţui” comoditatea cu ambiţia, cu idealurile. Culmea dreaq este că în cazul meu în proportie de 94,67534% din cazuri învinge ambiţia. Probabil si de asta ajung si la rezultate. La fel de probabil tot de asta imi atrg si antipatii. Dar de, să fii pe placul tuturor insemnă să fii in dizgratia tuturor. Mai recunosc că stările prin care trec sinapsele mele între faza de comoditate şi aia de rezultat concretizat îmi ia ceva timp şi-mi omoară cam 356752 neuroni/secundă.

Aşa că m-am hotărât să fiu comunicativ şi deschis pe blog. Deci să scriu. Cu riscul de a deranja alţi comozi. Sau ambiţioşi.  Am inceput asta dandu-i un suflu mai nou blogului. Chiar daca pare infantil. Si/sau usor păsăricesc.

La întrebarea la ce lucrez în prezent raspusul este următorul: am site-uri în diverse etape de dezvoltare (majoritatea aproape finalizate) -  Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Ecologie Industrială – INCDECOIND Bucureşti, Centrul Spiritual Cultural Român, o soluţie de catering online pentru Tg-Jiu, un magazin virtual de suplimente nutritive ce o să rămână în propritatea mea, refacerea happyhosting.ro.

În plus, mă bucură foarte mult reuşita tatălui meu care a semnat contractul cu o editură pentru apariţia pe hârtie a primului său roman ce o să-l distribuim exclusiv online, de pe blogul său (care văd că tot urcă în zelist.ro).

Gata, acum mă simt cu 0, 005% mai bine. Parol !

De ceva timp îmi doresc să scriu despre asta. Subiectul fiind extrem de vast, nu-mi propun să-l abordez în totalitate. Dacă cel puţin o idee transmit sau se naşte în mintea unora dintre cititori un semn de întrebare.. mă declar mulţumit !

Idei de plecare:

1. Matematic vorbind, majoritatea oamenilor se regăsesc în următoarea situaţie (în medie, numărul de ore alocate unei anumite activităţi raportat la 24 de ore): aproximativ 7 ore somn necesare organismului, 1 oră necesară îngrijirii personale zilnice, 1 oră alocată celor 3 mese (am fost exigent aici), în medie 8-9 ore alocate serviciului, poate de multe ori 1-2 ore alocate drumului până la job. Rămân zilnic (exceptând weekendul) 4-5 ore în care efectiv putem sta cu familia (din categoria “timp liber” .. . Nu am luat în calcul weekendurile muncite, orele peste program, orele alocate cumpărăturilor etc. Ideea cred că aţi priceput-o..

2. Cei ce (poate chiar şi parţial) se regăsesc în cele scrise la punctul 1. constituie 95 % din populaţia globului şi deţin în totalitate 5% din bogăţiile Terrei, deci muncesc pentru cei 5% din bogataşii lumii ce deţin 95% din resursele Pământului. Frumos, nu ?

3. Cei aflaţi în categoria 1. au în cel mai fericit caz posibilitatea petrecerii unui concediu de 30 de zile / an …. în restul anului ei merg zilnic la job pentru acelaşi venit activ necesar plăţilor de facturi curente pentru întreţinere, din eventualul surplus ei se distrează în doze mici în weekenduri sau îşi pot permite un concediu mai lung şi într-un loc frumos.

4. Cel mai bine cei aflaţi la punctul 1. sunt caracterizaţi de cadranele 1, 2, chiar şi 3 ale lui Kiyosaki (includem aici, angajaţii, liber profesioniştii, dar şi posesorii de afaceri)

5. Cei aflaţi în categoria 1 fac următorul schimb: vânzare de timp contra câştig activ.

Întrebări (poate) retorice:

• Ce s-ar întâmplă dacă am fi capabili să cumpărăm timpul prin obţinerea de câştig pasiv ?
• Ce s-ar întâmplă dacă toţi am cunoaşte cele 4 categorii în care se împart oamenii dpdv financiar şi am tinde către “migrarea” către statutul de investitori, chiar dacă asta ar fi o utopie ca toţi cei porniţi la drum să atingă acel nivel (profesional şi financiar)
• Muncim pentru bani sau lăsăm banii să muncească pentru noi ? Ce facem ca să-i obţinem ..că deh….teoria “sună bine” !?
• Dar de ce s-o facem ?
• Şi mâine o să ne vindem timpul ?

1 ora / zi timp de 100 de zile alocate twitter-ului ?

Da, in felul asta se pot obtine 100.000 de urmariti. Daca aplicam regula unei conversii a acestor conturi cu o proportie cuprinsa intre 10 si 50% se obtin 10.000 – 50.000 de urmaritori ai ciripiturilor tale. In cazul in care iti promovezi un site pe acel cont (majoritatea folosind strategia exclusiv pentru asta) rezulta un minim de trafic de 1000 de vizitatori pe zi . Faceti voi calculele ce inseamna asta !

Pentru legatura automata intre un blog de WP si contul tau de Twitter recomand plugin-ul “post-to-twitte”. Asta inseamna ca fiecare articol postat pe site isi va avea corespundentul in contul de Twitter.

Cele spuse de mine mai sus sunt testate la o scara ceva mai mica pe alte conturi ale mele de Twitter.

Expectante prea mari de la clasa politica ? Eu zic sa ne potolim. Mircea Badea nu e nihilist, ci doar sufera de realism cronic. Parerea mea !

Astept inceputul crizei de criza.