În ultimele zile am fost întrebat de ce nu mai scriu pe blog, la ce mai lucrez, ce mai fac în general…

Faptul că din Ţ motive nu am scris nu înseamnă că nu aveam ce. Adevărul pe care nu l-am spus niciodată public este că sunt un foarte mare comod. Recunosc ! Nu am înţeles niciodată cum în aceeaşi persoană pot “convieţui” comoditatea cu ambiţia, cu idealurile. Culmea dreaq este că în cazul meu în proportie de 94,67534% din cazuri învinge ambiţia. Probabil si de asta ajung si la rezultate. La fel de probabil tot de asta imi atrg si antipatii. Dar de, să fii pe placul tuturor insemnă să fii in dizgratia tuturor. Mai recunosc că stările prin care trec sinapsele mele între faza de comoditate şi aia de rezultat concretizat îmi ia ceva timp şi-mi omoară cam 356752 neuroni/secundă.

Aşa că m-am hotărât să fiu comunicativ şi deschis pe blog. Deci să scriu. Cu riscul de a deranja alţi comozi. Sau ambiţioşi.  Am inceput asta dandu-i un suflu mai nou blogului. Chiar daca pare infantil. Si/sau usor păsăricesc.

La întrebarea la ce lucrez în prezent raspusul este următorul: am site-uri în diverse etape de dezvoltare (majoritatea aproape finalizate) -  Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Ecologie Industrială – INCDECOIND Bucureşti, Centrul Spiritual Cultural Român, o soluţie de catering online pentru Tg-Jiu, un magazin virtual de suplimente nutritive ce o să rămână în propritatea mea, refacerea happyhosting.ro.

În plus, mă bucură foarte mult reuşita tatălui meu care a semnat contractul cu o editură pentru apariţia pe hârtie a primului său roman ce o să-l distribuim exclusiv online, de pe blogul său (care văd că tot urcă în zelist.ro).

Gata, acum mă simt cu 0, 005% mai bine. Parol !

Share