Vanzarea versus cumpararea de timp
Posted by Mitrut Stanoiu | Posted in (Un fel de) Editorial, Aberatii mitrutziene | Posted on 09-01-2010
7
Reiau postul meu datat august 2008:
De ceva timp îmi doresc să scriu despre asta. Subiectul fiind extrem de vast, nu-mi propun să-l abordez în totalitate. Dacă cel puţin o idee transmit sau se naşte în mintea unora dintre cititori un semn de întrebare.. mă declar mulţumit !
Idei de plecare:
1. Matematic vorbind, majoritatea oamenilor se regăsesc în următoarea situaţie (în medie, numărul de ore alocate unei anumite activităţi raportat la 24 de ore): aproximativ 7 ore somn necesare organismului, 1 oră necesară îngrijirii personale zilnice, 1 oră alocată celor 3 mese (am fost exigent aici), în medie 8-9 ore alocate serviciului, poate de multe ori 1-2 ore alocate drumului până la job. Rămân zilnic (exceptând weekendul) 4-5 ore în care efectiv putem sta cu familia (din categoria “timp liber” .. 
. Nu am luat în calcul weekendurile muncite, orele peste program, orele alocate cumpărăturilor etc. Ideea cred că aţi priceput-o..
2. Cei ce (poate chiar şi parţial) se regăsesc în cele scrise la punctul 1. constituie 95 % din populaţia globului şi deţin în totalitate 5% din bogăţiile Terrei, deci muncesc pentru cei 5% din bogataşii lumii ce deţin 95% din resursele Pământului. Frumos, nu ?
3. Cei aflaţi în categoria 1. au în cel mai fericit caz posibilitatea petrecerii unui concediu de 30 de zile / an …. în restul anului ei merg zilnic la job pentru acelaşi venit activ necesar plăţilor de facturi curente pentru întreţinere, din eventualul surplus ei se distrează în doze mici în weekenduri sau îşi pot permite un concediu mai lung şi într-un loc frumos.
4. Cel mai bine cei aflaţi la punctul 1. sunt caracterizaţi de cadranele 1, 2, chiar şi 3 ale lui Kiyosaki (includem aici, angajaţii, liber profesioniştii, dar şi posesorii de afaceri)
5. Cei aflaţi în categoria 1 fac următorul schimb: vânzare de timp contra câştig activ.
Întrebări (poate) retorice:
- Ce s-ar întâmplă dacă am fi capabili să cumpărăm timpul prin obţinerea de câştig pasiv ?
- Ce s-ar întâmplă dacă toţi am cunoaşte cele 4 categorii în care se împart oamenii dpdv financiar şi am tinde către “migrarea” către statutul de investitori, chiar dacă asta ar fi o utopie ca toţi cei porniţi la drum să atingă acel nivel (profesional şi financiar)
- Muncim pentru bani sau lăsăm banii să muncească pentru noi ? Ce facem ca să-i obţinem ..că deh….teoria “sună bine” !?
- Dar de ce s-o facem ?
- Şi mâine o să ne vindem timpul ?
… nu am mai scris demult pe blog-ul tau, fie ca nu am avut timp, fie ca nu m-au atras subiectele, dar de data asta nu ma pot abtine.
Foarte frumos puctat (ca de obicei
), de multe ori mi-as dori sa pot cumpara macar o ora in plus pe fiecare zi. Nu ma multumeste deloc nu ca fac parte din cei 95%, ci ca muncesc pentru cei 5%, care din punctul meu de vedere nu merita, probabil ca ceea ce le lipseste i-a facut sa riste si au peste noi…
Cat de tins-ul catre statutul de investitori, clar ca toata lumea vrea asta, toti am vrea sa muncim doar pentru noi sau sa munceasca altii pentru noi… ajungem si acolo, sper
trebuie sa generezi castig pasiv ca sa poti cumpara timp…:(
Pai cel mai bine daca toti ar fii egali?
Adica cei 5% sa lucreze lafel ca cei 95%
O,Doamne!…Intotdeauna avem timp pentru tot ceea ce-nseamna material(nu neaparat cash…)!Doar pentru partea de suflet alocam,unii dintre noi,din ce in ce mai putin.
Nu am citit inca nimic de Kiyosaki, dar teoria de care spui tu am mai auzit-o. Ceea ce m-a frapat la acest subiect, sunt procentele : 5% si 95%.Pare incredibil ca 95% din oameni detin doar 5 % din resursele Planetei, in conditile in care ne gandim ca traim totusi intr-o lume care se vrea a fi mai buna pt toti.Pare ca inegalitatea asta se formeaza sub forta unei parghii care mentine rapoartele constante. Oamenii care ajung bogati se imbogatesc si mai mult sub efectul puterii dobandite, iar cei obisnuiti nu reusesc sa paraseasca cadranul lor. Probabil daca am sti sau ne-am gandi ca exista o metoda (o parghie) care sa schimbe proportiile, poate ca am reusi sa negociem altfel timpul pe care-l avem.
Parghii exista, trebuie sa ne dorim si sa luptam cu asta. Important in prima faza este constientizarea fenomenului. Eu asa cred.
Mereu ne vindem timpul…pe bani spui tu…de fapt pe orice, spun eu, pentru ca, in ultimul timp, banii tind sa cumpere orice… Asa ca daca iti doresti o casa frumoasa sau o excursie undeva, nu iti vinzi timpul pentru ele ci iti vinzi timpul pentru banii necesari obtinerii lor… Uneori iti vinzi timpul pentru a avea banii necesari intemeierii unei familii pentru care, oricum, nu vei avea timp apoi…
Adica, din pacate, pentru a putea avea un copil sau doi, iti trebuie bani, pe care ii obtii muncind deci, pierzand timpul pe care ar trebui sa il aloci lor… E un cerc vicios si o solutie de spargere a lui ar fi, cum zici tu, obtinerea de bani intr-un mod pasiv… dar, pentru a raspunde la intrebarea ta, nu toti putem face acest lucru… Pana la urma toti suntem oameni si toti avem aceleasi nevoi, fiecare meserie necesita munca (mai multa sau mai putina), ce-i drept.. Dar nu toti ar putea fi intelectuali pentru ca nu ar mai avea cine sa mature strazile pe care mergem, sa tina un restaurant unde putem lua cina in fiecare seara s.a. Ideea este ca ar trebui sa se mentina un echilibru…ingrijoratoare este diferenta de procente dintre cele doua categorii…