O Romanie personala
Posted by Mitrut Stanoiu | Posted in Ganduri (a)mestecate | Posted on 19-03-2009
3
Era candva o simpla caracteristica adusa la rang de sport national datul din coate. Ascutimea lor si frecventa miscarilor bratelor erau parametrii forte pentru “a te descurca” in viata, pe plan profesional. Tehnicile de baza urmand algoritmi prea bine invatati din vremea fanariotilor erau pupincurismul, slugarnicia, opulenta, spaga, grandomania si lista poate continua. Pe timp de criza “datul din coate” este convertit in “scapa cine poate”.
In ultimii ani am vazut paradoxuri: oameni care-si cumpara (aproape) totul: sanatatea, diploma de BAC, de facultate, permisul auto, job-ul, pastrarea job-ului, “dreptatea”. Caracteristica meschina a acestei natii probabil o sa fie in curand o virtute, una suficient de puternica incat sa apara noi relatii interumane nascatoare de monstrii si mai mari.
Probabil in presa (detinuta in mare parte tot de clasa politica) o sa avem “placerea” de a vedea anunturi publicitare de genul:
- vand diploma BAC
- schimb diploma facultate cu un rinichi sanatos
- ofer 5000 Ron pentru permis auto
- caut sa inchiriz scaun de director la SC… ..SRL. Ofer…….
la urma urmei, de ce poporul asta sa n-o faca pe fata ?!
Ma intreb daca natia asta mai are ceea ce unii numesc speranta si daca da, care ? In ce ? O natie lipsita per ansamblu de atitudine, al carui scop suprem este acumularea de bani facuti peste noapte pentru a face trocul cu cele scrise de mine mai sus. Banul – ca element de troc pentru tot ! Si aproape tot ce nu era cumparabil a devenit in ultimii ani !
Raman putini cei care considera patria doar una, desi au mai multe tari, cei care mai cred in virtuti morale, in cinste, in punctualitate… Sunt redusi de realitate oamenii din acesta categorie de realitate. Lipsiti de vlaga, de lipsa de atitudine si redusi la tacere nu ne ramane (poate) decat sa ne creeam propria noastra tara, interioara, in care intra doar familia, prietenii. Propria noastra realitate pentru a trece prin tot..
Octavian Paler spunea: 1)”Noi traim intr-un balamuc. Si intr-un balamuc nu mai exista reguli de logica. O iei razna. Eu sunt pe punctul de a parasi sala, pentru ca eu cred ca nici publicul, spectatorii acestui spectacol, nu sunt inocenti, nevinovati de ce se intampla pe scena. Eu sunt pe punctul de a pleca din sala si sa nu mai vreau, sa nu mai stiu nimic.”
Si eu mai cred intr-o Romanie personala.
La urma urmei, in ce mai credeti astazi ?
Mare om, Octavian Paler. Dupa parerea mea problema nu se mai pune in sensul de credinta in ceva. Romania ajunge incet, incet la fundul sacului. Au trecut 20 de ani de la revolutie, ani in care s-a tot “tras” si acum se ajunge la sfarsit, sfarsit accentuat si de criza.
Va fi foarte greu sa ne revenim, ba poate ca aproape imposibil dar totusi ajungand la credinta, sa speram ca ceva sau cineva va salva Romania.
Mitrut, tu ai dreptate dar esti prea tanar ca sa fii dezamagit. In orice fel de poveste in care binele si raul au roluri principale, stii sigur ca invinge binele, dar cum ?, numai dupa ce se lupta din rasputeri.Tineretea va da puteri voua, sa va schimbati viata, noi ne-am trait traiul, dar ne doare suferinta voastra. Strangeti-va cat mai multi care ganditi pozitiv si viata voastra va deveni mai buna.Si va doresc sa izbanditi.
In primul rand nu sunt dezamagit. Am o doza de realitate ceva mai consistenta decat majoritatea (probabil!).
Ce nu inteleg este lipsa de atitudine in general a tinerilor..sunt redusi la tacere..ca si cum ar mai avea ce sa mai piarda fara motiv